Mártyn
Administrator/Fan Didy
 Din: Brasov
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 141
|
|
Manelele (singular, manea) sau muzica de manele constituie un gen muzical, originar în comunităţile etnice de romi din România.
Genul are influenţe din muzica populară armână, greacă, turcă, arabă şi sârbă şi din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea de a genului de a încorpora elemente din, practic, toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, tehno). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spaţiul vorbitorilor de limbă română.
În ţară există un număr semnificativ de ascultători de manele (apreciate în special de tineri), cu predilecţie în zonele rurale şi în cartierele sărace de la oraş. Fenomenul este însă prezent şi în Bulgaria (cealgă , Serbia (turbo-folk), Albania (alb. tallava), Grecia (gr. laďká) sau în Turcia (arabesk).
Atestări ale termenului „manea” apar în scrieri româneşti care datează încă din secolul al XIX-lea, în timpul perioadei suzeranităţii turceşti peste Principatele Române.Totuşi, ipoteza unei continuităţi între genul acelei epoci şi manelele actuale nu a putut fi probată. Acele manele din vechime nu par să aibă în comun decât structura ritmică, în metri de patru timpi divizaţi în sferturi. Alte trăsături comune nu au fost evidenţiate, melodica, ornamentica şi instrumentaţia fiind foarte diferit concepute şi practicate. Un alt element în bună parte divergent îl constituie versurile (totuşi, manelele moderne, în special creaţiile ultimilor ani, dovedesc un oarece interes pentru acea abordare lirică. Una din cele mai cunoscute manele de tip vechi este „Şaraiman şi şaraiman”, cunoscută astăzi prin interpretarea cântăreţei Romica Puceanu. (Muzica acesteia în general, afiliată mai degrabă muzicii lăutăreşti, poate ajuta la schiţare unei percepţii asupra genului vechi de manele, de altfel considerat pierdut prin migrarea elementelor muzicii lăutăreşti în muzica populară.)
În lipsa unor studii riguroase din partea cercetătorilor de folclor şi a etnomuzicologilor, dezvoltarea manelei moderne poate fi expusă doar la modul intuitiv, cu şanse semnificative de a comite erori. Dintre cele mai vechi manele moştenite direct şi cântate de interpreţii actuali, fac parte câteva piese datate nu mai devreme de finele anilor şaptezeci – este şi cazul celebrei Manele a fratelui (Nu există-n lumea asta frate ca al meu), preluată recent în diverse interpretări.
În anii optzeci, dar şi la începutul anilor nouăzeci, genul şi-a stabilit o primă formă prin preluarea unor piese de muzică uşoară sau pop turcească sau arăbească, cu versuri noi, în limba română. Această practică se înscria în contextul interdicţiei de a cânta în limbi străine sub regimul socialist din ţară şi a determinat apariţia în cadrul tuturor muzicilor de consum – rock, muzică uşoară, pop, disco – a unor „specialişti” (atât interpreţi, cât şi textieri) în asemenea adaptări.
Pentru răspândirea genului, sunt propuse ca puncte de pornire suburbii ale Bucureştiului, precum cartierul Ferentari sau localitatea Voluntari; totuşi, aceste presupuneri nu pot căpăta valoare ştiinţifică în lipsa unor studii de profil. Jumătatea anilor nouăzeci marchează alegerea unor direcţii proprii de dezvoltare a genului. Caracterul puternic eterogen sub care se prezintă această muzică duce cu gândul la naşterea şi dezvoltarea jazz-ului, ca o fuzionare ingenioasă a elementelor muzicii auzite de promotorii săi. Iarăşi ca şi în cazul jazz-ului de început, lipsa de educaţie a muzicienilor duce la imposibilitatea de a discerne elementele constructive împrumutate de kitsch (aspecte lipsite de valoare), motiv pentru care genul are parte de reacţii dure din partea publicului meloman nespecific (cei care nu au crescut în tradiţia sau mediul tipic).
Textele folosite în manelelor abordează subiecte precum: dragostea (entuziasmul îndrăgostitului, dorul, gelozia, despărţirea), teme sociale (rivalităţile, conflictele, decadenţa societăţii), portrete (ale celor apropiaţi – prieteni, membri ai familiei, iubiţi – dar şi un tip specific de portret asumat la persoana întâi, inspirat din genul hip-hop, prin care se enumeră calităţile, abilităţile şi avuţiile celui vizat). Textele unor manele propun puncte de vedere umoristice, uneori chiar apelându-se la parodie (textele interpretate de Florin Minune, zis „Maimuţa”, pot servi ca exemplu).
Se foloseşte un limbaj simplu, adesea stereotip (fapt cauzat şi de ritmul alert în care se produc noi piese, astfel încât în puţine cazuri compoziţia şi producţia reuşesc a fi realizate fără compromisuri – cu atât mai puţine în cazul autorilor de manele puţin cunoscuţi). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii, maşinile, duşmanii, femeile ş.a. Din cauza erudiţiei precare a multor cântăreţi, se întâlnesc greşeli gramaticale (dintre care unele au devenit adevărate licenţe ale stilului, fapt similar cu un număr de „cazuri tolerate” folosite în muzica folclorică, anacoluturi, tautologii fără rol stilistic, chiar confuzii paronimice şi întrebuinţări nepotrivite ale unor neologisme. Tot neologismele ajută uneori la formarea unor rime rare. Textele manelelor au adus la intelegerea ca majoritatea cantaretilor prin liricile arata ca au un nivel scazut intelectual .
Versificaţia se apropie mult de cea întâlnită în folclorul muzical şi literar românesc; (chiar daca versurile sunt mult mai indecende decat in folclor)astfel, majoritatea formelor urmează îndeaproape cvadratura (predilecţia pentru structuri de câte patru elemente). Se folosesc versuri scurte (arareori se depăşeşte măsura de opt silabe), iar al doilea vers din fiecare pereche e marcat adesea cu o cezură finală. Versurile se grupează de regulă în catrene; rima este împerecheată (mai rar, monorimă sau încrucişată şi apelează frecvent la asonanţe sau chiar rimă zero.
Interpreţii de manele îşi aleg pseudonime hiperbolizante, de exemplu Adrian "Minune" sau Sorin "Copilul de Aur", sau nume prin care scot în evidenţă localităţile de origine, Gabi "de la Oradea" sau Adi "de la Vâlcea". Nu întotdeauna interpreţii de manele au pseudonime, uneori îşi folosesc numele real (parţial, cum ar fi: Florin "Salam", Nicolae Guţă (Nicolae Linguraru), Vali "Vijelie" sau complet, ca Mihai Priescu.
În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o formă de subcultură. O astfel de poziţie este adoptată şi de o parte a intelectualităţii din România. Se estimează că putin din numarul populaţiei, între 20% şi 30% ascultă manele cel puţin ocazional. Un sondaj efectuat de CURS în colaborare cu „Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare” pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului a relevat faptul că 32,8% dintre elevii încluşi în categoria de vârstă 11-14 ani şi 21,9% dintre cei din categoria 15-18 ani au ca gen preferat de muzică manelele.
Omul de afaceri Silviu Prigoană, fondatorul primului canal exclusiv informativ din România (Realitatea TV) a lansat în februarie 2005 Taraf TV, o televiziune specializată pe acest segment muzical. Canalul este distribuit prin majoritatea reţelelor de cablu din România, dar este disponibil şi în pachetele unui număr mare de societăţi de cablu din Republica Moldova. În Serbia, canalul poate fi recepţionat prin platforma DTH Digi TV în pachetul extra de canale în limba română. Canalul are şi un corespondent radiofonic, Taraf FM. Manelele sunt promovate de mai multe posturi de televiziune printre care ProTV, OTV si Antena 1, unde maneliştii au fost invitaţi în diverse emisiuni de divertisment.
În ciuda succesului de care se bucură în România, manelele nu au fost acceptate spre a reprezenta ţara în concursuri internaţionale ca Eurovision.
Promovarea cea mai semnificativă este facută de postul de televiziune Taraf TV specializat aproape exclusiv în difuzarea de videoclipuri ale interpreţilor de manele, după cum sugerează şi programul postului de televiziune: „Printre emisiunile care vor fi difuzate pe Taraf TV se numară programe de muzică populară, dar şi de manele”. De asemenea, o promovare importantă se remarcă şi din partea postului de televiziune OTV sau în trecut Pro TV. Fanii acestui gen de muzica au lansat o multime de posturi de radio pe internet ce transmit manele online.
|
|
